Vineri, 8 noiembrie 2013, am avut un oaspete cu totul special -
Ioana Pârvulescu, recent premiată cu una dintre cele mai prestigioase distinctii, Premiul Uniunii Europene pentru literatură. Întălnirea s-a desfășurat în sala de lectură a bibliotecii noastre. A fost o zi strălucitoare... ne-a ajutat mult și soarele.
Puteți citi scrisorile elevilor Școlii Gimanziale „Șerban Vodă” către Ioana Pârvulescu, autoarea textului „James” din manualul de Limba română, cls. a VI-a
aici.
Răspunsul Ioanei Pârvulescu îl puteți citi mai jos.
Mai jos puteți vedea câteva dintre fotografiile de la întâlnire.
scrisoare de la Ioana Pârvulescu către elevii școlii noastre
Bucureşti, sâmbătă, 9
noiembrie 2013
Dragii
mei,
Vă mulţumesc mult-mult pentru tot ce mi-aţi scris şi mi-aţi desenat.
Înţeleg că vă preocupă soarta lui James, aşa că daţi-mi voie să vă mai spun
ceva despre el: când dădeam cuiva numărul meu de telefon fix, îi precizam
întotdeauna: „Va răspunde James, e foarte corect şi prietenos, te rog să-i spui
şi tu cum te numeşti, iar el o să-mi transmită, să n-ai nici o grijă. Nu te
speria de el, e bun şi liniştit!” Şi oamenii
îi lăsau mesaje lui James, care se lumina la faţă, iar el, într-adevăr,
mi le trasmitea mereu, apoi lumina i se stingea de pe chip şi rămânea tăcut
până la viitorul apel. Dar iată că într-o zi, o zi rea şi fierbinte de iulie,
când şi muştele amorţiseră de atâta căldură, James m-a părăsit (n-am vrut să vă
dau vestea la întâlnirea noastră, ne-ar fi întristat prea mult pe toţi). I s-a
stins de tot luminiţa de pe faţă şi nimic n-a mai putut să i-o reaprindă:
murise. Vă daţi seama cât a suferit Tina, care era atât de legată de el. Şi-atunci
a făcut singurul lucru pe care-l pot face oamenii, când pierd orice, o fiinţă
sau un lucru: l-a pus bine pe James în amintire şi l-a păstrat mereu în viaţa
ei. Din clipa aceea s-a hotărât să-şi boteze orice telefon nou cu numele de
James şi să le spună celor cărora le dădea numărul acelaşi lucru ca pe vremea
când îl avea alături: „La mine acasă răspunde James, te rog să-i transmiţi lui
totul, e corect şi prietenos”. Şi oamenii vorbesc cu James în continuare (adică
aşa îşi închipuie, iar dacă-ţi închipui un lucru îl faci să fie aproape real)
şi, în felul acesta, James îşi continuă existenţa în viaţa Tinei.
M-am bucurat din inimă să vă cunosc: unii sunteţi cu adevărat uimitori, ca
şi profesorii voştri, de altfel. Şi absolut toţi sunteţi drăguţi, isteţi, aveţi
viitorul şi cărţile înainte. Vi le doresc frumoase pe amândouă! Să fiţi
sănătoşi şi veseli, cum spunea Caragiale! Cu prietenie,
Ioana
Pârvulescu sau, sub masca ficţiunii, Tina
.JPG)
.JPG)
